Restaurant Hermania

e super, mancarea foarte buna si servirea la fel

Bucatarie saseasca si germana, intr-un cadru rustic. Muzica germana in surdina, chelnari imbracati in costume populare sasesti. Dragut. Personal politicos, dar incet.

Preturi exagerate. Servirea dureaza ceva, insa sasu- nu-i neamt, asa ca timp este.
Am fost clienta fidela, insa in ultimul timp, calitatea a scazut enorm. Totusi, merge od dta in viata.

duminica. ultima zi din mini vacanta la sibiu. sarim peste micul dejun ca sa mai vedem repede ceva din oras. facem o plimbare, ne amestecam in multimea de turisti si de localnici, admiram arhitectura si intram in atmosfera placuta a vietii sibiene.
urmeaza sa ne intoarcem in forfota si aglomeratia orasului nostru si ne pregatim pentru drumul de intoarcere lung si sinuos, cu eternul slalom printre gropi si cu speranta ca nu vom ramane prinsi in ambuteiaje.
cu aceste ganduri si cu regretul ca parasim sibiul, ne oprim sa luam masa inainte de plecare si alegem:

Hermania- Restaurant cu specific traditional. "In centrul burgului medieval al Sibiului a fost, din 1887, sediul Corului "Hermania". Sala cu ferestre mari boltite, cu şemineu şi mezanin sunt o atracţie unică.
Farmecul autentic vi-l aduc ospătarii în costume tradiţionale săseşti şi ambientul muzical tipic german. La noi puteţi savura gustul tradiţional al bucătăriei săseşti. Într-o seară intimă dar şi la o petrecere, descoperiţi o bucată din istoria muzicală a burgului medieval Sibiu."

ce poate fi mai potrivit pt incununarea vizitei noastre aici? zis si facut. ajungem la fata locului. alegem sa stam pe terasa. e pana la urma o dupa amiaza calda de mai. cerem ospatarului in costum traditional sasesc ceva de baut si ulterior alegem sa savuram gustul traditional al bucatariei sasesti cu cate o ciorba si ulterior cu o rata pe varza cu piure. ospatarul in costum traditional sasesc este foarte amabil si ne ofera detalii despre preparate. ne serveste bauturile si apoi primul fel de mancare pe care il savuram incetisor. apoi ne relaxam si asteptam felul urmator. ne aprindem cate o tigara si ne croim drum printre bolurile de ciorba, tacamuri, oliviera si pahare ca sa ajungem la scrumiera. noroc ca nu avem si servetele pe masa pt ca deja ar fi fost prea dificil.
e cald. ni se face sete. am bea niste apa. gatlejurile ne sunt uscate ca si vesela de pe masa noastra, vesela uscata natural de caldura soarelui de mai. trece o jumatate de ora. ultimele molecule de ciorba se evapora in timp ce noi in continuare asteptam cuminti urmatorul preparat traditional. pe mesele din jur se perinda diverse preparate. farfuriile se golesc. apar altele. se umplu pahare. la noi inca nu vine nimeni. "probabil ca prepararea ratei la cuptor necesita mai mult timp", imi zic eu. totusi ne e din ce in ce mai sete. si deja devenim prieteni cu vesela cu sedimente pietrificate. ospatarul in costum traditional vine si pleaca din cand in cand, insa se deplaseaza probabil cu o viteza superioara celei a sunetului, intrucat nu ne aude si poate chiar superioara vitezei luminii, intrucat nici nu ne vede atunci cand incercam sa-i atragem atentia. ne vede pana la urma! ii cerem apa, iar el da din cap afirmativ. asteptam multumiti. timpul pare ca se dilata. pare ca trec 10 minute. parca si mai mult. ceasurile noastre ne confirma asta. ospatarul nu e de gasit. "prindem" un picolo si il rugam si pe el sa ne aduca apa. tanarul e prompt si dupa ce ne serveste, surpriza- ne desparte de noii nostri prieteni necuvantatori- debaraseaza masa. si avem apa! putem supravietui pana vine rata pe varza! asteptam in continuare. constatam ca a trecut mai bine de o ora de cand am comandat si incepem sa ne intrebam daca nu cumva rata a ucis ea bucatarul. se apropie ora stabilita pt plecarea spre casa. reusim sa intram in contact cu ospatarul in costum traditional si il intrebam despre comanda.
ospatarul in costum traditional: henclesul?
noi: nu, rata...
ospatarul in costum traditional: aa... vai, am uitat sa stiti. iertati-ma!
noi: ati uitat s-o aduceti sau?..
ospatarul in costum traditional: nu, am uitat sa dau comanda...

ua ua uaaa...

scuzele lui se opresc aici. noi cerem nota pt ca altfel ne apuca noaptea pe drum si el accepta senin.
facem un calcul rapid, scoatem banii si ne sincronizam perfect cu momentul in care primim cu promptitudine... nota. la plecare ospatarul in costum traditional ne spune "la revedere" cu un aer boem si specific atmosferei placute a vietii sibiene, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
iar noi am plecat la drum fara sa fi mancat cum trebuie si fara sa fi folosit altfel mai bine de o ora petrecuta la hermania cu ochii dupa ospatari in costume traditionale.

"atractia unica oferita de ferestre, şemineu, mezanin", costumele personalului, curatenia, muzica si calitatea produselor palesc in conditiile in care clientii nu sunt tratati cu consideratie. chiar si cu titlu exceptional. asa ceva nu se face intr-un local care se respecta.

o mare bila neagra hermania pt serviciile oferite!

Nu mi-a placut nimic.Restaurant care se ocupa cu ridicari de masini