Lafont Guarneri

Classical Meets Jazz cu Nigel Kennedy si Damian Draghici, 8 mai, Piata Constitutiei: un eveniment inedit pentru scenele Bucurestiului. Aceasta alaturare surprinzatoare aduce un repertoriu cu atat mai neobisnuit: muzica clasica, jazz, piese internationale si muzica romaneasca din perioada interbelica, toate acestea interpretate de doi artisti care impartasesc o abordare vie, fluida a muzicii de orice fel. Vom avea ocazia sa ascultam 2 instrumente speciale, care au fiecare in spate o poveste fascinanta: vioara Guarneri a lui Nigel Kennedy si naiul electroacustic creat si consacrat de Damian Draghici.

Vioara Lafont Guarneri „del Gesu”

Vioara lui Nigel a fost realizata de Giuseppe Guarneri in 1736, in Cremona, Italia, chiar peste strada de atelierul lui Stradivarius. Desi mai putin cunoscute decat piesele delicate si atent finistate ale lui Stradivarius, viorile Guarneri au fost preferate de-a lungul timpului de mari violonisti precum Paganini, Brodsky, Heifetz, Stern, Kreisler si Zukermann, pentru caracterul lor salbatic, neslefuit, pentru forta si intensitatea sunetului lor.

La randul sau, Nigel Kennedy a inlocuit in mod surprinzator in 1990 vioara sa Stradivarius „The Cathedral”, cu Lafont Gaurneri, numita astfel dupa violonistul francez Charles Philippe Lafont, care a detinut-o la inceputul secolului XIX. La acea vreme, Lafont a considerat ca era instrumentul de care avea nevoie pentru a-l infrunta pe Paganini intr-un concurs. Deși invingator, Paganini a recunoscut superioritatea viorii Guarneri Lafont si a achizitionat el insusi o vioara Guarneri, cu care a cucerit marile scene europene. Dupa moartea lui Lafont in 1830, vioara sa a trecut prin mainile mai multor restauratori si colectionari, pana a ajuns in 1880 la marele violonist rus Adolf Brodsky, care a deschis cu ea primul sau concert Tchaikovsky la Viena, sub bagheta lui Hans Richter.

Dupa moartea lui Brodsky, vioara Guarneri Lafont a ramas in umbra, pana cand Nigel Kennedy a cantat pentru prima data la acest instrument in concert la Oslo. Dupa cum povesteste si el, a fost dragoste la prima vedere: „A fost tot ceea ce au spus si chiar mai mult – calitatile tonului erau extraordinare si suna mult mai sofisticat. [...] A fost un moment suprem pentru mine: cant la vioara de cand aveam 5 ani, m-am chinuit si am atins toate culmile conventionale, si totusi, abia ȋn acel moment am putut sa-mi ondulez degetele ȋn jurul unei viori de mare valoare si sa o simt a mea.” (Nigel Kennedy – autobiografia „Always Playing”)

Naiul electroacustic Damian

„Classical Meets Jazz” este un dialog al contrastelor. Daca Nigel aduce pe scena o vioara veche de aproape 300 de ani, Damian raspunde cu un instrument complet nou, creat si patentat de el insusi: naiul electroacustic.

Dintre multitudinea de instrumente la care canta Damian Draghici, naiul a reprezentat esenta expresiei sale artistice si instrumentul cu care a abordat muzica de jazz la cel mai inalt nivel, alaturi de artisti precum Michel Camilo, Stanley Clarke, Arturo Sandoval, Bob Mintzer, Russell Ferrante, Vinnie Colaiuta, Dave Weckl, Luciana Souza, Diane Schuur si Eddie Daniels.

In muzica lui Damian, naiul nu mai reprezinta un instrument “world music” in contextul de jazz, ci este integrat cu celelalte instrumente tipice jazz-ului, sunetul astfel obtinut fiind unul nemaiauzit pana acum, o adevarata premiera: naiul in muzica de jazz. O astfel de performanta se poate atinge doar prin practica indelungata si daruire totala, asa cum a facut Damian pe parcursul anului 2010, prin izolare totala si studiu intre 12 si 14 ore pe zi. Toate acestea, in conditiile in care naiul este prin esenta sa un instrument diatonic, neoferind artistului nici pe departe posibilitatile pe care un instrument cromatic le-ar putea da. De asemenea, transmiterea sunetului naiului clasic la instalațiile de sonorizare nu poate fi efectuata decat cu ajutorul microfoanelor pentru instrumente, fapt ce limiteaza posibilitațile de prelucrare și afecteaza semnificativ calitatea sunetului preluat.

Din toate aceste cautari si framantari ale lui Damian in gasirea sunetului perfect, a rezultat o inventie extraordinara, rodul unei munci de peste 10 ani: naiul electroacustic. In iulie 2010, dupa zeci de naiuri cumparate, construite special pentru el din orice esenta de lemn posibila, din sticla, din metal, naiuri ce au fost apoi rupte, lipite, iarasi distruse sau transformate de incercarile si testele lui Damian, artistul a reusit sa descopere secretul sunetului perfect al naiului, creand in premiera mondiala un instrument care a fost prezentat in forma finala pe scena Salii Palatului, in noiembrie 2010 in cadrul concertul „Jazz in the City”.

Damian a conceput naiul electroacustic astfel incat sa modifice sonoritatea specifica naiului clasic și sa redea la sursa sunetul astfel modificat, prin montarea pe tuburile sonore a unui ansamblu de doze de captare și preamplificare a frecvențelor sale. Damian ne descrie aceasta experienta: „Naiul electroacustic, ȋmpreuna cu noul meu procesor, ȋmi da posibilitatea sa cant sunete inimaginabile la nai, lucru care ma inspira sa cant cu totul si cu totul ȋntr-o alta maniera decat as canta la naiul acustic propriu-zis. Pe 8 mai ȋn Piata Constitutiei voi lega pentru prima data un nai electroacustic la o cutie de efecte – rezultatul va fi o experienta de neuitat, pe care doar cei care vor fi acolo o vor putea descrie.”

In concluzie, concertul „Classical Meets Jazz” se anunta un eveniment de o anvergura artistica inedita si surprinzatoare, o alaturare prolifica intre doi artisti neconventionali si doua instrumente care marcheaza pe aceeasi scena trecutul, prezentul si viitorul artei muzicale.